Tratament endovascular minim invaziv pentru un caz complex de arteriopatie obliterantă, realizat la Spitalul Transilvania
Alternativă minim invazivă la chirurgia deschisă pentru un caz sever de arteriopatie obliterantă
O pacientă diagnosticată cu arteriopatie obliterantă a membrelor inferioare, stadiul III, care prezenta durere în repaus și nu mai putea parcurge nici măcar câțiva metri fără apariția durerii, s-a adresat Spitalului Transilvania pentru o a doua opinie medicală.
În urma evaluării clinice și imagistice efectuate de echipa de chirurgie vasculară și cardiologie intervențională, a fost diagnosticat un sindrom Leriche, o formă severă de boală arterială periferică, caracterizată prin obstrucția aproape completă a aortei infrarenale și ocluzia bilaterală completă a arterelor iliace externe. Această afecțiune reduce semnificativ fluxul sanguin către membrele inferioare și poate afecta sever mobilitatea și calitatea vieții.
Anterior, pacientei îi fusese propusă o intervenție chirurgicală deschisă. După analiza particularităților cazului, echipa multidisciplinară a Spitalului Transilvania a stabilit că pacienta poate beneficia de o abordare endovasculară minim invazivă, evitând o intervenție chirurgicală majoră.
Tratamentul a constat în reconstrucția endovasculară a bifurcației aortice prin tehnica CERAB (Covered Endovascular Reconstruction of the Aortic Bifurcation), asociată cu tehnica Chimney, utilizând angioplastie și stenturi acoperite pentru restabilirea fluxului sanguin către membrele inferioare.
Intervenția, cu un grad ridicat de complexitate tehnică, a fost realizată prin doar patru puncții vasculare, fără incizii chirurgicale extinse, și a avut o durată de aproximativ patru ore.
Evoluția postoperatorie a fost favorabilă. Durerea de repaus s-a remis, iar pacienta s-a mobilizat și și-a reluat mersul fără limitarea severă prezentă înaintea intervenției. Externarea a fost posibilă la scurt timp după procedură.
Acest caz evidențiază rolul tehnicilor endovasculare moderne în tratamentul bolii arteriale periferice complexe și al patologiei aorto-iliace, oferind, în cazuri atent selecționate, o alternativă eficientă la chirurgia deschisă.
Intervenția a fost realizată
de o echipă multidisciplinară formată din:
Dr. Săbiescu Bogdan – medic specialist cardiologie
Dr. Dan Tătaru – medic specialist cardiologie
Dr. Ionuț Zăgrean – medic rezident cardiologie
Dr. Vlad Moisescu – medic specialist Anestezie și Terapie Intensivă
Paul Budușan – asistent medical generalist
Gabriela Vidrean-Goia – asistent medical generalist
Prin colaborarea dintre specialiști din cardiologie intervențională, anestezie și personalul medical specializat, Spitalul Transilvania continuă să ofere pacienților soluții terapeutice moderne, minim invazive, pentru afecțiuni vasculare complexe, care până nu demult necesitau exclusiv chirurgie deschisă cu risc operator ridicat.
Despre sindromul Leriche?
Sindromul Leriche este o formă severă de boală arterială periferică, determinată de obstrucția aortei abdominale în porțiunea sa terminală și/sau a arterelor iliace. Din cauza reducerii importante a fluxului sanguin, membrele inferioare nu mai primesc suficient oxigen și substanțe nutritive, ceea ce poate duce la apariția durerii la mers, durerii în repaus și, în stadii avansate, la leziuni tisulare cu risc de amputare.
Afecțiunea apare cel mai frecvent ca urmare a aterosclerozei, proces prin care depozitele de colesterol și calciu îngustează sau blochează progresiv arterele.
Manifestările diferă în funcție de gradul de obstrucție vasculară, însă cele mai frecvente sunt:
- durere sau crampe la nivelul feselor, coapselor sau gambelor în timpul mersului (claudicație intermitentă);
- limitarea progresivă a distanței de mers;
- durere în repaus, mai ales în timpul nopții, caracteristică formelor avansate;
- senzație de picioare reci și modificări ale culorii tegumentelor;
- răni sau ulcerații care se vindecă greu;
- la bărbați, în unele cazuri, poate apărea disfuncția erectilă, ca urmare a afectării circulației pelvine.
În lipsa tratamentului, boala poate evolua către ischemie critică a membrului inferior, o afecțiune care poate pune în pericol viabilitatea membrului.
Tratamentul este individualizat și depinde de severitatea bolii, anatomia leziunilor și starea generală a pacientului.
În prezent, pe lângă chirurgia vasculară clasică, numeroși pacienți pot beneficia de tratament endovascular minim invaziv, realizat prin puncții vasculare, fără incizii extinse.
În cazul prezentat, echipa Spitalului Transilvania a utilizat tehnica CERAB (Covered Endovascular Reconstruction of the Aortic Bifurcation), asociată cu tehnica Chimney, pentru reconstrucția bifurcației aortice și restabilirea fluxului sanguin către membrele inferioare.
Avantajele abordării endovasculare, atunci când este indicată, pot include:
- traumă chirurgicală redusă;
- recuperare mai rapidă;
- durere postoperatorie redusă;
- spitalizare de scurtă durată;
- evitarea unei intervenții chirurgicale deschise la pacienții atent selecționați.
Întrebări Frecvente (FAQ):
În stadiile incipiente, evoluția bolii poate fi încetinită prin controlul factorilor de risc cardiovascular (renunțarea la fumat, controlul diabetului, hipertensiunii și colesterolului), tratament medicamentos și programe de mers supravegheat. În formele avansate, în care circulația este sever compromisă, este necesară revascularizarea prin tratament endovascular sau chirurgie vasculară.
Principalii factori de risc sunt:
- fumatul;
- diabetul zaharat;
- hipertensiunea arterială;
- colesterolul crescut;
- obezitatea;
- sedentarismul;
- vârsta înaintată și antecedentele familiale de ateroscleroză.
Controlul acestor factori reduce riscul de progresie a bolii arteriale periferice.
Atunci când anatomia leziunii permite și indicația este stabilită de medicul specialist, tratamentul endovascular poate reprezenta o alternativă eficientă la chirurgia deschisă. Fiind o procedură minim invazivă, aceasta presupune, de regulă, o recuperare mai rapidă, spitalizare mai scurtă și un disconfort postoperator redus. Totuși, alegerea metodei de tratament se face individual, în funcție de particularitățile fiecărui pacient și de complexitatea leziunilor vasculare.
