Tenodeză laterală extraarticulară (LET): intervenție complexă de revizie a ligamentului încrucișat anterior
Leziunile ligamentului încrucișat anterior (LIA) reprezintă unele dintre cele mai frecvente traumatisme ale genunchiului la pacienții activi. Atunci când apare o nouă ruptură după o reconstrucție ligamentară anterioară, tratamentul devine considerabil mai dificil. Intervențiile de revizie sunt mult mai complexe decât reconstrucția primară, deoarece presupun evaluarea și corectarea modificărilor anatomice existente, alegerea unei noi grefe și, adesea, asocierea unor proceduri suplimentare pentru restabilirea stabilității genunchiului.
Recent, echipa de ortopedie a Spitalului Transilvania a realizat o astfel de intervenție la o pacientă care suferise o reconstrucție a ligamentului încrucișat anterior în urmă cu cinci ani, într-un alt centru medical. În urma unei noi entorse de genunchi, aceasta a prezentat ruptura grefei ligamentare, asociată cu o ruptură a cornului posterior al meniscului extern.
O nouă reconstrucție a ligamentului încrucișat anterior
Pentru reconstrucția noului ligament a fost utilizată o autogrefă din tendonul patelar, împreună cu un fragment osos tibial. Alegerea acestei grefe oferă o fixare biologică foarte bună și favorizează integrarea rapidă a ligamentului.
Intervenția a presupus realizarea unor noi tuneluri femural și tibial, poziționate anatomic, pentru reproducerea cât mai fidelă a ligamentului încrucișat anterior.
La nivel femural, grefa a fost fixată cu ajutorul unui buton ajustabil din titan, una dintre cele mai utilizate metode moderne de fixare în chirurgia ligamentară.
La nivel tibial, particularitatea intervenției a constat în utilizarea formei conice a fragmentului osos prelevat împreună cu grefa. Acesta a permis o fixare prin press-fit, fără utilizarea unui implant suplimentar.
Prin această tehnică, contactul dintre os și grefă este direct, ceea ce poate favoriza integrarea biologică și reduce necesitatea utilizării unor materiale de osteosinteză suplimentare.
Repararea meniscului și stabilizarea suplimentară a genunchiului
Pe lângă reconstrucția ligamentului încrucișat anterior, medicii au efectuat și sutura rupturii cornului posterior al meniscului extern, utilizând două sisteme moderne de sutură meniscală de tip all-inside, care permit repararea meniscului prin tehnici artroscopice minim invazive.
Având în vedere că a fost vorba despre o intervenție de revizie, echipa medicală a efectuat și o tenodeză laterală extraarticulară (LET – Lateral Extra-articular Tenodesis), procedură recomandată în anumite cazuri pentru creșterea stabilității rotaționale a genunchiului și reducerea riscului de reruptură a ligamentului reconstruit.
Tehnica presupune prelevarea unei fâșii de fascie lata de la nivelul coapsei, care își păstrează inserția tibială și este repoziționată și fixată la nivelul femurului, consolidând structurile stabilizatoare laterale ale genunchiului.
O intervenție complexă, adaptată particularităților fiecărui pacient
Revizia ligamentului încrucișat anterior este una dintre cele mai complexe intervenții din chirurgia genunchiului, deoarece chirurgul trebuie să gestioneze modificările produse de operația anterioară, să refacă stabilitatea ligamentară și să trateze leziunile asociate, păstrând în același timp cât mai mult din anatomia normală a genunchiului.
În acest caz, intervenția a inclus:
- reconstrucția ligamentului încrucișat anterior cu autogrefă din tendon patelar;
- fixarea biologică prin tehnica press-fit la nivel tibial;
- sutura artroscopică a rupturii meniscului extern;
- tenodeză laterală extraarticulară (LET – Lateral Extra-articular Tenodesis), procedură utilizată pentru creșterea stabilității rotaționale a genunchiului și reducerea riscului unei noi rupturi ligamentare.
Asocierea acestor proceduri într-o singură intervenție reflectă gradul ridicat de complexitate al cazului și necesită experiență în chirurgia ligamentară de revizie, precum și o planificare atentă a fiecărei etape operatorii.
Intervenția a fost realizată
de o echipă multidisciplinară formată din:
- Dr Horațiu Badiu, medic primar Ortopedie și Traumatologie
- Dr. Dîrlea Paul, medic specialist Ortopedie și Traumatologie
- Popa Crin Ionuț, instrumentar și asistent medical generalist
Ce este tenodeza laterală extraarticulară (LET)?
Tenodeza laterală extraarticulară (LET – Lateral Extra-articular Tenodesis) este o procedură complementară reconstrucției ligamentului încrucișat anterior, utilizată în special în intervențiile de revizie sau în cazurile cu instabilitate rotațională importantă.
Procedura constă în prelevarea unei fâșii de fascie lata de la nivelul coapsei, care își păstrează inserția tibială și este repoziționată și fixată la nivelul femurului. Rolul acesteia este de a oferi un plus de stabilitate rotațională genunchiului și de a reduce solicitarea asupra noului ligament încrucișat anterior.
Numeroase studii din ultimii ani au arătat că, atunci când este indicată corespunzător, asocierea LET cu reconstrucția ligamentului încrucișat anterior poate reduce riscul de reruptură și poate îmbunătăți stabilitatea genunchiului, în special la pacienții tineri, activi sau în intervențiile de revizie.
Întrebări Frecvente (FAQ):
Revizia ligamentului încrucișat anterior este recomandată atunci când grefa utilizată la intervenția inițială se rupe în urma unui nou traumatism sau atunci când genunchiul rămâne instabil după operația anterioară. Înainte de stabilirea tratamentului, medicul ortoped efectuează o evaluare clinică și imagistică pentru a identifica cauza instabilității și eventualele leziuni asociate, precum rupturile meniscale sau leziunile cartilajului.
Tenodeza laterală extraarticulară (LET – Lateral Extra-articular Tenodesis) este o procedură care completează reconstrucția ligamentului încrucișat anterior în anumite cazuri, în special în intervențiile de revizie sau la pacienții cu instabilitate rotațională importantă a genunchiului.
Scopul acesteia este de a îmbunătăți stabilitatea genunchiului în timpul mișcărilor de rotație și de a reduce solicitarea asupra noului ligament, contribuind astfel la scăderea riscului de reruptură și la obținerea unor rezultate funcționale mai bune pe termen lung.
Recuperarea este mai complexă decât după o reconstrucție primară a ligamentului încrucișat anterior și necesită un program individualizat de recuperare medicală și kinetoterapie. Durata recuperării depinde de procedurile asociate, precum sutura meniscului sau tenodeza laterală extraarticulară, dar și de particularitățile fiecărui pacient. În general, reluarea activităților sportive este posibilă după 9–12 luni, numai după evaluarea medicului ortoped și finalizarea protocolului de recuperare.
