Nefroureterectomia radicală este o intervenție chirurgicală majoră care implică îndepărtarea completă a unui rinichi, a ureterului (tubul care transportă urina de la rinichi la vezică) și a unei porțiuni din vezică. Această procedură este cel mai frecvent utilizată pentru a trata cancerele de tract urinar superior. Abordul poate sa fi fie deschis(classic), fie minim invaziv laparoscopic sau laparoscopic asistat robotic.

Indicațiile nefroureterectomiei radicale:

• Carcinomul urotelial al tractului urinar superior, care nu poate fi tratate cu tehnici locale.

Ce implică procedura?

Anestezie generală: Se administrează anestezie generală, astfel încât pacientul să nu simtă durere și să fie complet inconștient în timpul procedurii.

1. Îndepărtarea rinichiului și a ureterului: Chirurgul va face căteva incizii în gaură de cheie pentru a accesa peritoneul și retroperitoneul. Chirurgul va diseca hilul renal pentru a întrerupe vascularizația rinichiului, va diseca rinichiul și ureterul cu porțiunea de vezică care înconjoară meatul ureteral respective. Dacă există ganglioni limfatici afectați tumoral (decelați imagistic preoperator sau intraoperator), aceștia se vor îndepărta împreuna cu piesa mare. Ulterior, piesa de va scoate în bloc, într-un sistem inchis, printr-o incizie pe linia mediană sau în flanc.
2. Îndepărtarea unei porțiuni din vezică: O mică porțiune din vezică este de obicei îndepărtată acolo unde ureterul se atașează la vezică, pentru a asigura că toate celulele canceroase sunt eliminate.

Recuperare:

• Spitalizare: Pacientul va rămâne de obicei în spital pentru câteva zile după intervenție.
• Complicații posibile: Infecții, sângerări, afectarea funcției renale, complicații legate de anestezie.
• Monitorizare pe termen lung: Monitorizare regulată prin imagistică și alte teste pentru a verifica recurența cancerului sau afectarea funcției renale.

Aceasta este o procedură complexă și necesită o echipă chirurgicală specializată. Decizia de a efectua o nefroureterectomie radicală este luată în funcție de stadiul și localizarea tumorii, starea generală a pacientului și alți factori clinici.

Cistectomia robotică este o intervenție chirurgicală minim invazivă utilizată pentru îndepărtarea vezicii urinare, de obicei în cazul cancerului de vezică urinară. În această procedură, chirurgii folosesc un sistem robotic Da Vinci, pentru a realiza operația prin incizii foarte mici, în locul unei incizii mari, cum ar fi în cazul cistectomiei tradiționale deschise.

Avantajele cistectomiei robotice includ:

1. Recuperare mai rapidă: Datorită inciziilor mai mici, pacienții pot experimenta o durere mai mică și o recuperare mai rapidă comparativ cu chirurgia deschisă.
2. Precizie îmbunătățită: Sistemul robotic permite chirurgilor să efectueze mișcări extrem de precise, ceea ce poate îmbunătăți rezultatele chirurgicale și conservarea țesuturilor sănătoase.

În timpul intervenției, chirurgul controlează brațele robotice de la o consolă, vizualizând zona operată printr-un sistem de camere video care oferă imagini detaliate 3D. Acest lucru permite o manipulare extrem de fină a instrumentelor chirurgicale.

După cistectomie, pacientul va avea nevoie de o perioadă de recuperare și poate fi necesară o reabilitare, în funcție de starea generală și de complexitatea operației. De asemenea, pot fi necesare intervenții suplimentare pentru a crea un nou sistem de colectare a urinei, cum ar fi un neobladder (vezică artificială) sau o stomă urinară.

Cistectomia este o intervenție chirurgicală prin care se îndepărtează parțial sau total vezica urinară. În cazul în care vezica este îndepărtată complet (cistectomie totală), se poate realiza o reconstrucție a vezicii, cunoscută sub numele de „neo-vezică”, pentru a permite pacientului să mențină continența urinară și să urineze normal.

Reconstrucția neo-vezicii

Reconstrucția unei neo-vezici implică utilizarea unei porțiuni de intestin subțire pentru a crea o nouă vezică. Aceasta este conectată la uretere și la uretră, permițând urinei să fie stocată și eliminată în mod natural. Există mai multe tipuri de reconstrucție a vezicii, iar alegerea metodei depinde de mai mulți factori, inclusiv starea generală de sănătate a pacientului și stadiul tumorii.

Chirurgia robotică Da Vinci

Chirurgia robotică Da Vinci este o tehnică minim invazivă care folosește un sistem robotic avansat, controlat de un chirurg, pentru a efectua operații complexe. În cazul cistectomiei și reconstrucției vezicii, utilizarea sistemului Da Vinci oferă mai multe avantaje:

• Precizie ridicată: Robotul permite mișcări extrem de precise, reducând riscul de leziuni ale țesuturilor sănătoase.
• Recuperare rapidă: Chirurgia minim invazivă duce la incizii mai mici, mai puțină pierdere de sânge și o recuperare mai rapidă comparativ cu chirurgia tradițională deschisă.
• Vizualizare îmbunătățită: Sistemul robotic oferă o vedere tridimensională și mărită a câmpului operator, ceea ce ajută la o disecție mai precisă și la reconstrucția neo-vezicii.

Etape ale procedurii

1. Cistectomia: Îndepărtarea vezicii urinare, împreună cu structurile asociate, cum ar fi nodulii limfatici și, în cazul bărbaților, prostata și veziculele seminale.
2. Recoltarea unei porțiuni de intestin: O porțiune a intestinului subțire este prelevată pentru a crea neo-vezica. Utilizăm un biotrasor de ultimă oră pentru a asigura viabilitatea segmentului intestinal pentru a reduce la minim numărul de complicații și necesarul de reintervenție.
3. Reconstrucția neo-vezicii: Intestinul este remodelat pentru a forma o vezică și este conectat la uretere și uretră.
4. Finalizarea procedurii: Toate structurile sunt repoziționate și suturile sunt efectuate pentru a finaliza reconstrucția.

Această procedură complexă este realizată de chirurgi specializați și necesită o echipă medicală experimentată. Deși există riscuri asociate, utilizarea sistemului robotic Da Vinci a revoluționat modul în care se efectuează aceste intervenții, îmbunătățind semnificativ rezultatele pentru pacienți.

Cistectomia laparoscopică este o procedură chirurgicală utilizată pentru îndepărtarea vezicii urinare printr-un abord minim invaziv. În comparație cu metoda tradițională deschisă, această tehnică utilizează incizii mai mici și este ghidată de o cameră video, oferind avantaje semnificative în ceea ce privește recuperarea și durerea postoperatorie.

Avantaje ale Cistectomiei Laparoscopice:

1. Reducerea durerii: Inciziile mai mici înseamnă mai puțin disconfort postoperator și necesitatea mai mică de analgezice.
2. Recuperare mai rapidă: Majoritatea pacienților se recuperează mai repede și pot reveni la activitățile normale mai devreme.
3. Risc scăzut de complicații: Abordul minim invaziv reduce riscul de infecții și complicații plagă aferente inciziilor abdominale mari.
4. Disecția de mai buna calitate: camera video orientată în pelvis oferă o mărire a imaginilor și astfel asigură o vizibilitate mai bună decît în cazul chirurgie deschise
5. Estetică îmbunătățită: Inciziile mici lasă cicatrici mai puțin vizibile.

Procedura:

1. Anestezie: Pacientul este adormit complet sub anestezie generală.
2. Intrare în cavitatea abdominală: Se introduce un trocar (un tub subțire) printr-o mică incizie în abdomen. Prin acest trocar se insuflă dioxid de carbon pentru a extinde cavitatea abdominală, facilitând vizualizarea organelor interne.
3. Vizualizare și instrumentare: Se introduce o cameră mică (laparoscopul) și instrumente chirurgicale prin incizii suplimentare pentru a realiza intervenția.
4. Îndepărtarea vezicii urinare: Vezica urinară este îndepărtată cu grijă, iar țesuturile adiacente sunt gestionate conform necesităților medicale.
5. Reconstrucția: După îndepărtarea vezicii urinare, poate fi necesară reconstrucția sistemului urinar. Acest lucru poate implica crearea unei noi căi de evacuare a urinei sau utilizarea unei pungi de stomie.
6. Încheierea intervenției: Inciziile sunt închise și pacientul este mutat în sala de recuperare.

Recuperarea Postoperatorie:

• Durere și disconfort: Acestea sunt în general mai reduse comparativ cu chirurgia deschisă, dar pot varia.
• Spitalizare: Durata spitalizării este adesea mai scurtă, între 2 și 5 zile, în funcție de complexitatea cazului și răspunsul pacientului la intervenție.
• Îngrijire postoperatorie: Pacientul poate necesita îngrijire specială pentru gestionarea cateterelor și a altor dispozitive temporare.

Dacă ai întrebări suplimentare despre procedură sau dacă ai nevoie de informații mai detaliate legate de cazul tău specific, discutarea cu medicul tău sau cu specialistul în urologie este esențială.

Cistectomia cu ureterostomie este o intervenție chirurgicală majoră utilizată pentru tratamentul cancerului vezicii urinare sau al altor afecțiuni grave ale vezicii. Iată o descriere a acestui procedeu:

1. Cistectomia: Aceasta este procedura de îndepărtare a vezicii urinare, care poate fi efectuată fie laparoscopic, fie laparoscopic asistat robotic, fie prin chirurgie deschisă
2. Ureterostomia: După îndepărtarea vezicii urinare, urina trebuie să fie direcționată din rinichi într-un alt loc, deoarece nu mai există vezică urinară. În cadrul ureterostomiei, ureterele (tuburile care duc urina de la rinichi la vezică) sunt conectate la o deschidere creată pe abdomen, numită stoma. Urina este colectată într-o pungă de urină atașată la această stoma.

Această procedură este complexă și implică recuperare pe termen lung, dar este uneori necesară pentru a controla sau a elimina afecțiuni grave. După intervenție, pacienții trebuie să învețe să îngrijească stoma și să se adapteze la schimbările în modul în care urina este gestionată.

Prostatectomia laparoscopică este o procedură chirurgicală utilizată pentru a îndepărta prostata, de obicei pentru a trata cancerul de prostată. Spre deosebire de prostatectomia deschisă, care necesită o incizie mare, metoda laparoscopică utilizează incizii mici și instrumente speciale pentru a îndepărta prostata, ceea ce poate duce la o recuperare mai rapidă și mai puțin disconfort postoperator.

Iată pașii generali ai procedurii de prostatectomie laparoscopică:

1. Pregătirea pacientului:
   • Pacientul va fi evaluat prin analize de sânge și consulturi medicale de deferite specialități pentru a
   • Se poate cere pacientului să nu mănânce sau să bea nimic cu 8 ore înainte de operație.
   • Se administrează anestezie generală, astfel încât pacientul să nu simtă durere și să fie complet inconștient în timpul procedurii.
2. Inciziile:
   • Chirurgul va face câteva incizii mici în abdomen (de obicei între 0.5 și 1 cm fiecare) pentru a introduce trocare (instrumente tubulare care permit introducerea altor instrumente).
3. Crearea pneumopreperitoneului:
   • Dioxidul de carbon este introdus în cavitatea abdominală pentru a extinde spațiul și a oferi o vizibilitate mai bună pentru chirurg.
4. Introducerea instrumentelor:
   • Prin trocare sunt introduse instrumentele chirurgicale specializate, inclusiv un laparoscop (un tub subțire cu o cameră video la capăt) care permite vizualizarea zonei interne pe un ecran.
5. Îndepărtarea prostatei:
   • Prostata este localizată și desprinsă de structurile înconjurătoare. Chirurgul va tăia vasele de sânge și va diseca țesutul pentru a îndepărta prostate, încercând sa păstreze nervii implicați în controlul sfincterului extern și al potenței. De asemenea, cazurile judecate ca avănd un prognostic intermediar ar putea sa impună efectuarea de limfadenectomie pelvină
   • În aproape toate cazurile, se va păstra vezica urinară conectată, iar chirurgul va reconecta uretra la vezica urinară la finalul procedurii.
6. Închiderea inciziilor:
   • După îndepărtarea prostatei, instrumentele sunt scoase, iar inciziile sunt închise cu fire de sutură
7. Recuperarea:
   • Imediat postoperator, pacientul va fi transferat pe secția de terapie intensivă pentru monitorizare timp de 24-48 ore, ulterior fiind transferat pe secția de urologie
   • De obicei, pacienții pot fi externați ziua 2-5 postoperator, în funcție de starea lor și de complexitatea procedurii.
8. Îngrijirea postoperatorie:
   • Pacientul poate avea nevoie de un cateter urinar pentru o perioadă de 2-3 săptămâni după operație
   • Medicul va oferi instrucțiuni privind gestionarea durerii, activitatea fizică, și dieta postoperatorie.

Este important ca pacientul să urmeze toate indicațiile medicului pentru a asigura o recuperare optimă și să se prezinte la controalele postoperatorii pentru a monitoriza progresul.

Procedura de prostatectomie radicală robotică este o intervenție chirurgicală avansată folosită pentru a îndepărta prostate și in anumite cazuri ganglionii limfatici pelvini, de obicei din cauza cancerului de prostată. Aceasta se realizează cu ajutorul unui sistem robotic da Vinci Surgical System, care oferă o precizie sporită și o vizibilitate directă mai bună comparativ cu metodele tradiționale.

Ghid general al procedurii:

1. Pregătirea pentru operație:
   • Evaluare preoperatorie: Include teste de sânge, imagistică și evaluări clinice pentru a stabili stadiul cancerului și a evalua starea generală de sănătate a pacientului.
   • Informații preoperatorii: Pacientul va primi instrucțiuni legate de dietă, medicație și alte pregătiri necesare înainte de operație.
2. Anestezia:
   • Se administrează anestezie generală, astfel încât pacientul să nu simtă durere și să fie complet inconștient în timpul procedurii.
3. Procedura chirurgicală:
   • Incizii: Chirurgul va face câteva incizii de dimensiuni mici pe abdomenul inferior, pe care se vor introduce trocarele de lucru

1. • Introducerea instrumentelor: Prin trocare sunt introduse instrumentele chirurgicale specializate, inclusiv un laparoscop (un tub subțire cu o cameră video la capăt) care permite vizualizarea zonei interne pe un ecran.

1. • Controlul robotului: Chirurgul controlează robotul dintr-o stație de control, folosind joystick-uri și pedale pentru a controla instrumentele și camera.
2. Îndepărtarea prostatei: Prostata este îndepărtată cu precizie, utilizând tehnici robotice avansate care asigură o vizibilitate maximă a zonei operative, minimizând riscul de lezare a organelor învecinate, precum vezica urinară și rectul. Procedura robotică permite chirurgului să opereze cu un grad ridicat de finețe și control, asigurând astfel o recuperare mai rapidă și cu mai puține complicații pentru pacient.
   • Închiderea inciziilor: Inciziile sunt închise cu suturi intradermice în planuri anatomice, rezultatul cosmetic fiind unul foarte satisfacator.
3. Recuperare postoperatorie:
   • Monitorizare: Pacientul va fi monitorizat în perioada imediat următoare intervenției pentru a se asigura că nu dezvoltă complicații.
   • Spitalizare: De obicei, spitalizarea durează câteva zile. Recuperarea completă poate dura câteva săptămâni.
   • Reabilitare: Este posibil să fie necesară o terapie de reabilitare, inclusiv exerciții pentru a restabili funcția sexuală și continența urinară.
4. Urmărirea postoperatorie:
   • Pacientul va avea nevoie de controale regulate pentru a monitoriza recuperarea și pentru a verifica dacă cancerul a fost complet eliminat.

Aceasta este o prezentare generală și poate varia în funcție de fiecare caz în parte. Este important ca pacientul să discute toate detaliile și întrebările cu echipa medicală înainte de intervenție.

Nefrectomia parțială robotică este o procedură chirurgicală minim invazivă utilizată pentru a îndepărta doar partea din rinichi afectată tumoral. Aceasta se realizează cu ajutorul unui sistem robotic da Vinci Surgical System, care oferă precizie și control sporit.

Câteva aspecte importante ale procedurii:

1. Pregătirea: Înainte de operație, pacientul va fi supus unor teste de imagistică (de exemplu, CT sau RMN) pentru a evalua tumora și a planifica intervenția.
2. Anestezie: Operația se efectuează sub anestezie generală, astfel încât pacientul să nu simtă durere și să nu fie conștient în timpul procedurii.
3. Procedura: Chirurgul efectuează intervenția prin mici incizii abdominale, prin care sunt introduse instrumentele chirurgicale. Robotul da Vinci Surgical System este controlat de chirurg, care are o vizibilitate extinsă și un control precis asupra mișcărilor instrumentelor.
4. Avantaje: Utilizarea robotului permite utilizarea unor tehnici avansate de cartografiere a vascularizației tumorale, permițând efectuarea operației în ischemie zero (fără întreruperea vascularizației renale), ceea ce asigura prezervarea mai bună a funcției renale.
5. Recuperare: Recuperarea după nefrectomia parțială robotică este de obicei mai rapidă comparativ cu metodele tradiționale de chirurgie deschisă. Majoritatea pacienților pot reveni la activitățile normale în câteva săptămâni.
6. Riscuri și complicații: Ca în orice intervenție chirurgicală, există riscuri asociate, inclusiv infecții, sângerări și reacții adverse la anestezie. Pacientul va fi sfătuit să evite loviturile în zona lombară postoperator
7. Recuperarea:
   1. Pacientul va fi transferat pe secția de anestezie intensive pentru o monitorizare atentă timp de 24-48 de ore postoperator, de obicei până la reluarea tranzitului intestinal
   2. De obicei, pacienții pot fi externați la câteva zile postoperator, în funcție de evolutia particulară a fiecarui pacient.
8. Îngrijirea postoperatorie:
   1. Pacientul va purta un cateter urinar postoperator pentru monitorizarea diurezei, care va fi suprimat de îndată ce pacientul își va reluarea mobilizarea
   2. Medicul va oferi instrucțiuni privind gestionarea durerii, activitatea fizică, și dieta postoperatorie.

Este important ca pacientul să urmeze toate indicațiile medicului pentru a asigura o recuperare optimă și să se prezinte la controalele postoperatorii pentru a monitoriza progresul.

Nefrectomia radicală robotică este o procedură chirurgicală avansată utilizată pentru îndepărtarea unui rinichi afectat de cancer sau alte afecțiuni grave. Această intervenție este realizată cu ajutorul unui sistem robotic Da Vinci Surgical System, care oferă precizie și control sporit față de tehnicile tradiționale.

Procesul și beneficiile nefrectomiei radicale robotice:

1. Tehnica:
   • Chirurgul folosește sistemul robotic da Vinci Surgical System, care permite manipularea instrumentelor chirurgicale cu mare precizie.
   • Intervenția este efectuată prin incizii mici, ceea ce este cunoscut sub numele de chirurgie minim invazivă.
2. Avantaje:
   • Recuperare mai rapidă: Inciziile mici conduc la o recuperare mai rapidă comparativ cu metoda tradițională de nefrectomie deschisă.
   • Durere redusă: Pacienții resimt de obicei mai puțină durere postoperatorie.
   • Sechele minime: Riscul de complicații și de sechele este mai mic.
   • Estetică: Cicatricile sunt mai mici și mai puțin vizibile.
3. Riscuri și complicații:
   • Deși este minim invazivă, ca orice intervenție chirurgicală, nefrectomia robotică poate prezenta riscuri, inclusiv infecții, sângerări și reacții adverse la anestezie.
   • Poate exista un risc de complicații specifice legate de tehnologia robotică sau de tehnica chirurgicală utilizată.
4. Pregătirea pentru intervenție:
   • Înainte de operație, pacientul va fi supus unor evaluări clinice și imagisticie pentru a stabili starea generală de sănătate și pentru a planifica intervenția.
   • Este important să discutați cu echipa medicală despre orice întrebări sau temeri legate de procedură.
5. Recuperarea postoperatorie:
   • După intervenție, pacienții necesită câteva zile de spitalizare și vor urma recomandările medicului pentru a asigura o recuperare optimă.
   • Activitatea fizică și dieta pot fi ajustate pentru a sprijini recuperarea.

Nefrectomia radicală robotică este considerată o opțiune foarte avansată și eficientă pentru tratamentul cancerului renal, dar decizia de a opta pentru această procedură ar trebui luată împreună cu echipa medicală, care poate oferi cele mai bune recomandări bazate pe nevoile individuale ale pacientului.

Nefrectomia parțială laparoscopică este o procedură chirurgicală minim invazivă utilizată pentru a îndepărta doar o parte a rinichiului afectat, lăsând restul rinichiului intact. Este adesea indicată în cazul tumorilor renale sau al altor leziuni care necesită îndepărtarea unei porțiuni a rinichiului, dar în care funcția renală globală trebuie păstrată cât mai bine posibil.

Etape ale procedurii:

1. Anestezie: Operația se efectuează sub anestezie generală, astfel încât pacientul să nu simtă durere și să nu fie conștient în timpul procedurii.

1. Incizii: Se fac câteva incizii mici în abdomen, prin care se introduc instrumente chirurgicale și o cameră laparoscopică.
2. Vizualizare: Camera permite chirurgului să vizualizeze interiorul abdomenului pe un ecran, având o imagine detaliată a rinichiului și a structurilor înconjurătoare.
3. Îndepărtare: Chirurgul îndepărtează porțiunea afectată a rinichiului, asigurându-se că marginile tumorii sunt complet îndepărtate.
4. Închidere: După finalizarea procedurii, inciziile sunt închise cu suturi sau agrafe.

Avantaje:

• Recuperare mai rapidă: Comparativ cu chirurgia deschisă, recuperarea este de obicei mai rapidă și durerea postoperatorie este mai redusă.
• Incizii mai mici: Reducerea dimensiunii inciziilor contribuie la un risc mai mic de infecții și cicatrici mai mici.
• Păstrează funcția renală: Păstrând o parte din rinichi, funcția renală generală este mai bine conservată.

Riscuri și posibile complicații:

• Infecție
• Sângerare
• Leziuni ale structurilor înconjurătoare
• Recidiva tumorii

Este important să discuți cu medicul tău despre toate opțiunile de tratament, posibilele riscuri și beneficiile specifice în funcție de cazul tău particular.

Tratamentul herniei inghinale prin laparoscopie este o opțiune minim invazivă care implică utilizarea unor instrumente speciale și o cameră pentru a repara hernia. Iată pașii generali ai procedurii:

1. Pregătirea: Înainte de intervenție, vei fi evaluat pentru a te asigura că ești un candidat potrivit pentru laparoscopie. Acest lucru poate include teste de sânge, evaluări cardiace și alte investigații. De asemenea, va trebui să respecți anumite indicații înainte de operație, cum ar fi post alimentar.
2. Anestezia: Procedura se efectuează sub anestezie generală, ceea ce înseamnă că veți fi complet adormit și nu veți simți durere în timpul intervenției.
3. Inciziile: Chirurgul urolog va face 3 incizii mici pe abdomen. Prin aceste incizii se introduc trocarele pe care se introduce instrumentele laparoscopice și o cameră mică (laparoscopul) care transmite imaginia pe un ecran.
4. Vizualizarea și repararea: Laparoscopul permite chirurgului urolog să vizualizeze interiorul abdomenului și să localizeze hernia. Hernia este apoi reparată folosind plasă de propilenă sau alt material similar, care este plasat pentru a întări zona afectată și pentru a preveni recidiva.
5. Finalizarea: După ce hernia a fost reparată, instrumentele sunt îndepărtate, iar inciziile sunt închise cu suturi intradermice. Va fi lăsat pe loc la nivelul uneia dintre incizii un tub de dren care previne formarea de colecții intraabdominale sau pelvine. Acesta este suprimat, de obicei, în ziua 1-2 postoperator, în funcție de particularitatea fiecărui pacient.
6. Recuperarea: Recuperarea după o intervenție laparoscopică este, în general, mai rapidă decât după o chirurgie deschisă. Este posibil să experimentați unele dureri minore și disconfort, dar acestea sunt de obicei gestionabile cu medicamente antialgice și antiinflamatoare. Este recomandat să evițați activitățile fizice intense pentru câteva săptămâni pentru a permite o vindecare complete cât mai rapidă.

Avantajele laparoscopiei includ dureri postoperatorii reduse, timp mai scurt de recuperare și cicatrici mai mici. Totuși, ca orice procedură chirurgicală, există riscuri și complicații potențiale, așa că este important să discuți cu chirurgul tău urolog despre beneficiile și riscurile specifice ale intervenției.

Montarea unei nefrostomii este o procedură medicală utilizată pentru a drena urina direct din rinichi atunci când fluxul normal al urinei este blocat. Iată câteva informații esențiale despre procedură:

Ce este nefrostomia?

Nefrostomia este un tub introdus chirurgical într-un rinichi pentru a permite drenarea urinei în afara corpului, atunci când ureterul (tubul care transportă urina de la rinichi la vezica urinară) este blocat sau deteriorat.

Indicații

Nefrostomia poate fi necesară în cazul următoarelor condiții:

• Blocaje ale ureterului din cauza pietrelor, tumorilor sau leziunilor.
• Infecții severe ale rinichiului.
• Complicații ale chirurgiei sau leziuni traumatice ale tractului urinar.
• În cazurile în care nu se poate efectua o intervenție chirurgicală de corectare a blocajului imediat, cum ar fi prezența unei infecții

Procedura

1. Pregătirea pacientului: Pacientul va fi supus unei anestezii locale sau generale, în funcție de complexitatea procedurii și starea generală a pacientului.
2. Inserția tubului: Se face o mică incizie în zona lombară, iar un tub subțire, numit nefrostomă, este introdus direct în rinichi sub ghidare ecografică sau fluoroscopică.
3. Fixarea tubului: Tubul este fixat la piele cu ajutorul unui sistem de suturi și este conectat la o pungă colectoare.
4. Monitorizarea și îngrijirea post-operatorie: După procedură, pacientul va fi monitorizat pentru a se asigura că nefrostomia funcționează corect și că nu sunt complicații.

Îngrijire și întreținere

• Îngrijirea zonei de inserție: Zona în care este introdus tubul trebuie menținută curată și uscată pentru a preveni infecțiile. Acest lucru este obținut cu toaletă locală zilnică cu apă și săpun, betadină și pansament steril.
• Verificarea tubului: După externare, este responsabilitatea pacientului sau a îngrijitorilor săi să se asigure că tubul este permeabil. La externare, pacientul va primi unele indicații pentru situațiile în care tubul nu este permeabil
• Urina: Urina colectată trebuie monitorizată pentru a detecta eventualele schimbări de culoare sau consistență care ar putea indica probleme nou apărute.

Complicații posibile

• Infecții ale tractului urinar sau la locul de inserție.
• Sângerări sau acumulări de sânge.
• Blocaje ale tubului de nefrostomie
• Durere sau disconfort.

În general, nefrostomia este o procedură relativ sigură, dar, ca orice intervenție chirurgicală, poate avea riscuri și complicații. Este esențial să urmați toate recomandările medicale pentru îngrijirea post-operatorie și să raportați orice simptom neobișnuit medicului tău urolog.

HoLEP (Holmium Laser Enucleation of the Prostate) este o procedură chirurgicală utilizată pentru tratamentul hiperplaziei benigne de prostată (HBP/adenom de prostată). Această tehnică folosește un laser cu holmiu pentru a îndepărta țesutul prostatic în exces care provoacă simptome urinare.

Detalii despre procedură:

1. Anestezie: Procedura se efectuează de obicei sub anestezie generală sau spinală.
2. Introducerea instrumentului: Un endoscop cu laser este introdus prin uretră, oferind vizualizare directă a prostate din interiorul acesteia.
3. Îndepărtarea țesutului: Laserul cu holmiu este utilizat pentru a tăia și a elimina țesutul prostatic mărit. Acesta este eficient în vaporizarea și fragmentarea țesutului, minimizând riscul de sângerare.
4. Recuperare: După procedură, pacienții  necesită un cateter temporar pentru a ajuta la drenajul urinar, dar perioada de recuperare este de obicei mai scurtă comparativ cu alte metode chirurgicale.
5. Riscuri: Ca orice intervenție chirurgicală, HoLEP are riscuri, printre care:
   • Sângerări
   • Infecții
   • Probleme temporare cu controlul vezicii urinare
   • Retrogradarea ejacularii (ejaculare retrogradă)
   • În cazuri rare, poate apărea incontinenta urinară sau disfuncție erectilă.

Beneficii și riscuri

1. Beneficii: TURP este considerată tratamentul standard pentru BPH moderat până la sever. Aceasta poate ameliora semnificativ simptomele urinare și poate îmbunătăți calitatea vieții.

HOLEP este recunoscută pentru eficiența sa în tratarea simptomelor severe și a volumelor mari de prostată, cu beneficii precum scăderea riscului de sângerare și o recuperare relativ rapidă.

1. Riscuri: Ca orice intervenție chirurgicală, HoLEP are riscuri, printre care:
   • Sângerări
   • Infecții
   • Probleme temporare cu controlul vezicii urinare
   • Retrogradarea ejacularii (ejaculare retrogradă)

Recuperare

Recuperarea completă după Holep durează de obicei câteva săptămâni. Pacientul este sfătuit să evite activitățile fizice intense și să urmeze o dietă echilibrată pentru a promova vindecarea.

Tratamentul stricturii uretrale variază în funcție de gravitatea și localizarea stricturii, precum și de simptomele pacientului. Iată câteva opțiuni comune de tratament:

1. Tratament conservator:
   • Dilatările uretrale: Se fac prin inserarea treptată a unor dilatatoare în uretră pentru a lărgi canalul uretral. Aceasta poate necesita mai multe sesiuni și este de obicei folosită pentru stricturi mai scurte și mai moi.
   • Cateterismul: Cateterizarea temporară poate fi necesară pentru a ajuta la drenarea urinei și pentru a reduce inflamația.
2. Tratament endoscopic:
   • Uretrotomia internă: Este o procedură minim invazivă în care se utilizează un instrument endoscopic pentru a inciza strictura și a lărgi uretra. Această procedură poate fi eficientă pentru stricturi mai scurte, dar poate necesita repetare în timp.
3. Tratament chirurgical:
   • Uretroplastia: Aceasta este o intervenție chirurgicală majoră care implică îndepărtarea zonei afectate de strictură și reconstrucția uretrii. Este adesea considerată tratamentul de alegere pentru stricturi lungi sau complexe, și are un succes ridicat pe termen lung.
   • Grefa de țesut: În cazul uretroplastiei, uneori se folosește un grefon de țesut (autolog sau de la un donator) pentru a reconstrui uretra, mai ales dacă strictura este de dimensiuni crescute.

Decizia privind tratamentul adecvat ar trebui să fie luată împreună cu un urolog, care poate evalua starea specifică a pacientului și poate recomanda cea mai bună opțiune în funcție de circumstanțele individuale.

Ureteroscopia rigidă este o procedură medicală utilizată pentru a examina și trata problemele ureterului, care este tubul care transportă urina de la rinichi la vezica urinară. În această procedură, se utilizează un instrument rigid numit ureteroscop pentru a vizualiza interiorul ureterului. Iată câteva detalii esențiale despre această procedură:

1. Instrumentul: Ureteroscopul rigid este un tub subțire și lung, dotat cu o cameră la un capăt care transmite imagini către un monitor. Are un canal de lucru foarte subțire pe care se pot introduce instrumente cum ar fi fibre laser, fire ghid sau pense. Acesta este introdus prin uretră și urcat în ureter pentru a examina interiorul acestuia.
2. Indicații: Ureteroscopia rigidă poate fi utilizată pentru diagnosticarea și tratamentul diverselor afecțiuni ale ureterului, cum ar fi:
   • Pietre la rinichi sau ureter
   • Tumori
   • Stenoze (îngustări) ale ureterului
   • Infecții sau inflamații
3. Procedura: În timpul procedurii, pacientul este de obicei supus anesteziei generale sau spinale. Ureteroscopul este introdus prin uretră și urcat în ureter, iar medicul poate utiliza instrumente suplimentare prin ureteroscop pentru a îndepărta pietrele, a lua biopsii sau a trata alte probleme.
4. Recuperare: După ureteroscopie, pacientul poate avea o durere ușoară sau disconfort, dar în general, recuperarea este destul de rapidă. Este posibil să fie necesară o perioadă scurtă de spitalizare sau procedura poate fi realizată ambulatoriu, în funcție de caz. De cele mai multe ori, după procedura este lăsat pe loc un stent ureteral care are scopul de a drena rinichiul. Acesta rămâne pe loc între 2 și 4 săptămâni, în cele mai multe cazuri. Spitalizarea durează 1-2 zile, de cele mai multe ori.
5. Riscuri: Deși este considerată o procedură sigură, ureteroscopia rigidă poate avea unele riscuri și complicații, cum ar fi infecții, sângerări sau leziuni ale ureterului, stricturi.

Dacă ai întrebări suplimentare sau preocupări specifice legate de această procedură, este important să discuți cu medicul tău urolog, care poate oferi informații detaliate adaptate situației tale particulare.

Ureteroscopia flexibilă este o procedură minim invazivă utilizată pentru a examina și trata afecțiunile porțiunii superioare ale ureterelor și ale aparatului collector renal, care sunt tuburile care transportă urina de la rinichi la vezica urinară. Procedura utilizează un ureteroscop flexibil, un instrument subțire și lung, care este introdus prin uretră și vezică urinară pentru a ajunge în uretere.

Iată câteva aspecte importante despre ureteroscopia flexibilă:

1. Indicații: Este utilizată pentru diagnosticarea și tratarea diverselor probleme, cum ar fi pietrele la rinichi, tumori, stricturi (îngustări) ale ureterului sau infecții.
2. Procedura: Ureteroscopul flexibil este dotat cu o cameră video mică la capăt, care permite medicului să vizualizeze interiorul ureterului și să efectueze proceduri terapeutice, cum ar fi îndepărtarea pietrelor sau prelevarea de biopsii. Acesta are 1-2 canale de lucru, pe care chirurgul poate introduce instrumente fine, cum ar fi fibre laser, pense sau fire ghid.
3. Beneficii: Comparativ cu alte metode, ureteroscopia flexibilă are avantajul că este minim invazivă și poate fi efectuată fără a necesita incizii mari. Este, de obicei, asociată cu un timp de recuperare mai scurt și mai puțin disconfort postoperator.
4. Pregătire: În general, pacientul trebuie să fie golit de urină înainte de procedură și poate fi necesar să urmeze anumite instrucțiuni preoperatorii date de medic.
5. Recuperare: După procedură, pacientul poate experimenta disconfort minor, cum ar fi dureri la urinare sau sânge în urină, dar aceste simptome sunt de obicei temporare. Medicul va oferi sfaturi despre îngrijirea postoperatorie și despre cum să gestioneze orice efecte secundare. De cele mai multe ori, după procedură inserăm un stent ureteral, care are scopul de a asigura drenajul rinichiului. Acesta rămâne pe loc între două și patru săptămâni, în majoritatea cazurilor. Spitalizarea durează 1-2 zile, de cele mai multe ori.
6. Riscuri: Deși este o procedură relativ sigură, există riscuri, cum ar fi infecții, sângerări sau leziuni ale ureterului. Medicul va discuta aceste riscuri înainte de procedură.

Dacă ai întrebări suplimentare sau dacă ai fost programat pentru această procedură, este important să discuți cu medicul tău urolog pentru a obține informații detaliate și personalizate.

Tratamentul pentru hidrocel (acumularea de lichid în jurul testiculului) depinde de cauză, severitate și simptome. În unele cazuri, hidrocelul poate dispărea de la sine, mai ales la nou-născuți, fără a necesita tratament. Cu toate acestea, pentru hidrocelul simptomatic sau care persistă, există mai multe opțiuni de tratament:

1. Observație

• Dacă hidrocelul este mic și nu provoacă disconfort, medicul poate recomanda monitorizarea acestuia fără intervenție imediată. În multe cazuri, hidrocelul dispare de la sine în primele luni de viață la copii sau în timp la adulți.

2. Aspirație

• În unele cazuri, medicul poate încerca să dreneze lichidul cu un ac (aspirație). Totuși, această metodă este utilizată mai rar, deoarece există riscul ca lichidul să se acumuleze din nou.

3. Chirurgie (Hidrocelectomie)

• Indicații: Dacă hidrocelul este mare, dureros sau persistă, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru a-l elimina.
• Procedură: Hidrocelectomia este o operație în care se face o incizie în scrot sau în abdomen (în funcție de tipul hidrocelului) pentru a drena lichidul și a îndepărta sau repara sacul care conține lichid.
• Recuperare: După intervenția chirurgicală, recuperarea durează de obicei câteva săptămâni, iar pacientul poate necesita restricționarea activităților fizice intense pentru a permite vindecarea completă.

4. Medicamente

• Deși nu există medicamente specifice pentru tratarea hidrocelului, analgezicele pot fi recomandate pentru a ameliora durerea și disconfortul.

Recomandări:

Este important să consulți un medic urolog pentru a evalua opțiunile de tratament adecvate în funcție de situația ta specifică. Tratamentul prompt este esențial pentru a preveni complicațiile și a ameliora simptomele.

Circumcizia este o procedură chirurgicală care implică îndepărtarea prepuțului, adică a pielii care acoperă capul penisului. Această intervenție poate fi realizată din motive religioase, culturale, igienice sau medicale.

Motive pentru circumcizie:

1. Religioase și culturale: În anumite religii, cum ar fi iudaismul și islamul, circumcizia este o practică tradițională.
2. Medicale: În unele cazuri, circumcizia poate fi recomandată pentru a trata sau preveni anumite afecțiuni, cum ar fi fimoza (strângerea excesivă a prepuțului) sau infecțiile repetate ale tractului urinar.
3. Igienice: Se consideră că circumcizia poate reduce riscul de infecții și de transmitere a unor boli cu transmitere sexuală.

Procedura:

Circumcizia se efectuează de obicei în condiții sterile, sub anestezie locală sau generală. În cazul nou-născuților, procedura este relativ simplă și durează câteva minute. La adulți, circumcizia poate fi mai complexă și necesită mai mult timp pentru vindecare.

Recuperare:

După procedură, zona circumcisă poate fi dureroasă și umflată pentru câteva zile. Este important să se urmeze instrucțiunile medicului pentru îngrijirea postoperatorie, inclusiv menținerea igienei zonei și evitarea activităților care ar putea provoca disconfort.

Riscuri:

Ca orice procedură chirurgicală, circumcizia prezintă riscuri, cum ar fi sângerarea, infecțiile, și, în cazuri rare, complicații legate de vindecarea incorectă sau de îndepărtarea excesivă a pielii. Este important ca decizia de a efectua circumcizia să fie luată pe baza unor informații corecte și a unei discuții cu un medic.

Biopsia prostatică este o procedură medicală utilizată pentru a preleva mici mostre de țesut din prostată, care vor fi apoi analizate la microscop pentru a detecta prezența celulelor canceroase sau alte anomalii. Aceasta este adesea recomandată atunci când există suspiciuni de cancer de prostată, în urma unor teste anormale ale antigenului specific prostatic (PSA) sau după un examen rectal digital care ridică suspiciunea prezenței unei tumori.

Ce implică procedura:

• Pregătire: Înainte de biopsie, medicul poate recomanda oprirea anumitor medicamente (de exemplu, anticoagulante) și administrarea unui antibiotic pentru a reduce riscul de infecție. De asemenea pacientul va fi sfătuit să efectueze o examinare RMN a prostate pentru evalua zonele cu cel mai mare risc și a ghida procedura.
• Metode: Biopsia se poate realiza prin mai multe metode, dar cea mai comună este biopsia transrectală cu ajutorul unei sonde cu ultrasunete. Aceasta implică introducerea unei sonde în rect pentru a ghida un ac fin care prelevează probe din prostată.
• Durata: Procedura durează de obicei între 15 și 30 de minute.
• Recuperare: După biopsie, este posibil să apară ușoare dureri sau disconfort, sânge în urină, material seminal. Aceste simptome dispar de obicei de la sine în câteva zile. Pacientul va fi externat în aceeași zi sau în ziua urmatoare.

Riscuri și complicații:

• Infecție: Riscul de infecție este redus prin administrarea de antibiotice.
• Sângerare: Pot apărea sângerări minore la locul biopsiei.
• Retenție urinară: În cazuri rare, poate apărea dificultate în urinare.

Rezultate:

• Benign: Dacă nu se găsesc celule canceroase, nu este necesar un tratament suplimentar, dar poate fi recomandată monitorizarea regulată.
• Malign: Dacă sunt detectate celule canceroase, medicul va discuta opțiunile de tratament, care pot include chirurgie, radioterapie sau alte terapii.

Îngrijire post-biopsie:

• Este recomandat să evitați activitățile fizice intense și să beți multe lichide în primele zile

Rezectia endoscopică a tumorii vezicale, cunoscută și sub denumirea de TUR-V (rezecție transuretrală a tumorii vezicale), este o procedură chirurgicală minim invazivă utilizată pentru diagnosticarea și tratamentul tumorilor superficiale ale vezicii urinare. Aceasta se realizează prin introducerea unui instrument numit rezectoscop prin uretră până la vezică.

Etapele procedurii TUR-V:

1. Anestezie: Procedura se efectuează sub anestezie generală sau spinală, pentru a asigura confortul pacientului.
2. Introducerea rezectoscopului: Un rezectoscop, care este un tub subțire prevăzut cu o cameră video și un instrument de tăiere la capăt, este introdus prin uretră până în vezica urinară.
3. Vizualizarea tumorii: Cu ajutorul camerei, medicul vizualizează interiorul vezicii și identifică tumora.
4. Îndepărtarea tumorii: Tumora este excizată cu rezectoscopul folosind o ansă de rezecție electrică. Țesutul excizat vi fi trimis la laborator pentru o analiză histopatologică.
5. Controlul hemoragiei: După excizia tumorii, zona afectată este cauterizată pentru a preveni sângerarea.
6. Spălarea vezicii: Vezica este spălată cu o soluție sterilă pentru a elimina fragmentele de tumoră rămase.
7. Chimioterapia intravezicală postoperatorie: se face în aproape toate cazurile, la primul tratament al tumorii vezicale. Reduce cu aproximativ 35% riscul de recidivă al tumorilor cu risc scăzut sau intermediar.

Avantaje:

• Minim invaziv: Nu necesită incizii externe, reducând astfel riscul de complicații postoperatorii și timpul de recuperare.
• Diagnostic și tratament simultan: Procedura permite atât diagnosticarea, cât și tratamentul tumorii într-o singură intervenție.

Indicații:

• Suspiciunea sau confirmarea prezenței unei tumori vezicale, fie ea benignă sau malignă.
• Recidiva tumorii vezicale la pacienți cu antecedente de cancer vezical.

Recuperare:

• Majoritatea pacienților pot reveni la activitățile normale în câteva zile, deși pot experimenta disconfort temporar la urinare sau urme de sânge în urină.
• Medicul poate recomanda monitorizarea periodică a vezicii pentru a detecta eventuale recidive ale tumorii.
• După intervenție veți purta o sonda vezicală timp de câteva zile, cu scopul de a preveni formarea cheagurilor de sânge și a blocajelor urinare cauzate de inflamație sau cheaguri de sânge.

TUR-V este considerată standardul de aur pentru diagnosticarea și tratamentul inițial al tumorilor vezicii urinare, în special a celor de natură malignă (carcinom urotelial).

Cistoscopia este o procedură utilizată pentru a examina interiorul vezicii urinare și a uretrei. Aceasta se realizează cu ajutorul unui instrument numit cistoscop, care este un tub subțire flexibil sau rigid, echipat cu o cameră video și o sursă de lumină. Procedura permite medicului să vizualizeze direct mucoasa vezicii urinare și a uretrei, fiind utilizată pentru a diagnostica și trata diverse afecțiuni ale tractului urinar, cum ar fi hematuria (sânge în urină), tumorile vezicale și uretrale, stricturile uretrale, infecțiile, adenomul de prostate, litiaza vezicală (pietre în vezică)
Cistoscopia poate fi realizată sub anestezie locală, sedare sau anestezie generală, în funcție de complexitatea procedurii și de starea pacientului. Aceasta este considerată o procedură minim invazivă și este, de obicei, bine tolerată de pacienți.